Ce gând în trupul de paiaţă
Ce lumi pot ochii să îmi vadă
Să troienesc la tine-n viaţă
Să-ţi fiu mireasă de zăpadă.
Şi-n crinoline de ninsoare
Să mângâi trup tăcut de-argilă
Să-ţi umplu zilele cu soare
Să-ţi dărui vise de copilă.
Şi în altare îngheţate
Sluji-vor preoţi de-alabastru
Sub candelabre argintate
Să-ţi strălucesc precum un astru.
Doar nenuntitele fecioare
Să ne urmeze prin troiene
Şi-n ritual de vrăjitoare
Păgână iarnă să ne cheme.
Sub viscolită amintire
Să ne unească un sărut
Să ardă focul în iubire
Tu să-mi vorbeşti,
Eu să te-ascult...
Să treacă iarnă după iarnă
Noi să rămânem sub zăpezi
Speranţe ceruri să ne cearnă
Doar ochii mei frumoşi să-i vezi!
Un vals să cânte hăt, târziu
Şi toată lumea să ne vadă
În ceruri albe să îţi fiu
A ta mireasă de zăpadă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu