Rătăcit în iarnă

Fuioare de ninsori în chindie de soare

Un cortegiu de corbi în cenuşă de-apus.

În câmpie pustie alambicată cărare

Şi un bocet surd pentru soarele dus.

În ofrandă de nea se îmbracă pământul

Efemeră e clipa, atotputernic e vântul.

Lord de negre întinderi în lotcă de ceaţă

Rătăceşte prin ceruri spre dimineaţă.

Şi un ger năpraznic îmi îngheaţă suflarea

Când în clisă de noapte încerc să m-avânt.

În pământuri cârpace nu se vede cărarea

Şi-n zăpezi căptuşite carusele de vânt.

Eu sunt doar un om rătăcit în zăpezi

Şi-aş vrea, iubito, prin iarnă să vezi

Când cerbi de lumină îşi caută partea

În braţele mele te pierde cu noaptea.

Eu sunt doar un om rătăcit în iubire

Şi iarna îmi cântă în alungire de nori

În cofă de frig îmi îngheţ amintire

Şi-n fugă cu mine învaţă să zbori.

Clevetindă iarnă în nopţile reci

Canon de iubire primesc în câşlegi

Şi norii îmi cern durere de pleci.

Te rog, iubito, de dor să dezlegi!

Căci mă doare în iarnă amintire de noi

Şi mă-ngheaţă în noapte timp de iubire.

Îţi cuprind între ceţuri umerii goi

Şi mă arde zăpada căutând fericire.

Eu sunt un om rătăcit într-o iarnă

Eu sunt de gheaţă amintire cu noi…

Rămâi în gânduri frumoasă doamnă

Şi spală-mi de răni un suflet în ploi!

Articol inscris in concursul Nopti Magice in Miez de Iarna, concurs sponsorizat de LuxuryGifts.